insectă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSÉCTĂ, insecte, s. f. (La
pl.) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente diferențiate în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat și având dezvoltare prin metamorfoză; (și la
sg.) animal care face parte din această clasă. ◊
Insecte dăunătoare = insecte care atacă plantele, animalele și oamenii sau produsele vegetale și animale. – Din
fr. insecte.insectă (Dicționar de neologisme, 1986)INSÉCTĂ s.f. Animal nevertebrat mic din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheeană și cu dezvoltare prin metamorfoză. ♦ (
la pl.) Clasă din care face parte acest animal. // (În forma
insecti-, insecto-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „insectă”, „referitor la insecte”, „de insecte”. [< fr.
insecte, lat.
insectum].
insectă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)inséctă, insecte s. f. (intl.) automobil de mici dimensiuni.
insectă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INSÉCTĂ (‹
fr. {i}; {s}
lat. insectus „tăiat”)
s. f. (La
pl.) Clasă de artropode cu corpul diferențiat în cap, torace și abdomen, cu tegumentul chitinizat și cu trei perechi de picioare; (și la
sg.) animal din această clasă. În natură există
c. un milion de specii de
i., care viețuiesc atât în mediile terestre cât și în cele acvatice.
I. pot fi
apterigote (fără aripi) sau
pterigote (cu aripi). Unele specii sunt folositoare prin producția lor (miere, ceară), prin acțiunea de polenizare a plantelor etc. ◊
I. dăunătoare =
i. care atacă plantele, animalele, oamenii sau produsele vegetale și animale (
ex. lăcustele cărăbușii, gândacul de Colorado, păduchi, ploșnițele).
insectă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inséctă s. f.,
g.-d. art. inséctei; pl. insécte