insațietate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSAȚIETÁTE s. f. (Rar) Lăcomie; (
fig.) aviditate, nesaț; (rar) insațiabilitate. [
Pr.: -
li-e-] –
In1- +
sațietate.insațietate (Dicționar de neologisme, 1986)INSAȚIETÁTE s.f. Insațiabilitate. [Pron.
-ți-e-. / < it.
insazietà].
insațietate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSAȚIETÁTE s. f. poftă excesivă de mâncare, lăcomie. (fig.) aviditate, nesaț; insațiabilitate. (< it.
insazietá)
insațietate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*insațietáte (rar)
(-ți-e-) s. f.,
g.-d. art. insațietắții