insațiabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INSAȚIÁBIL, -Ă, insațiabili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate sătura (cu nimic), nesățios, lacom. [
Pr.: -
ți-a-] – Din
lat. insatiabilis, fr. insatiable.insațiabil (Dicționar de neologisme, 1986)INSAȚIÁBIL, -Ă adj. (
Liv.) Care nu se poate sătura; nesățios, lacom. [Pron.
-ți-a-. / cf. fr.
insatiable, lat.
insatiabilis].
insațiabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INSAȚIÁBIL, -Ă adj. care nu se poate sătura; nesățios, lacom. (< fr.
insatiable, lat.
insatiabilis)
insațiabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*insațiábil, -ă adj. (lat.
in-satiabilis). Care nu se maĭ poate sătura. Adv. În mod insațiabil.
insațiabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)insațiábil (-ți-a-) adj. m.,
pl. insațiábili; f. insațiábilă, pl. insațiábile