înotător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate.
2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. –
Înota +
suf. -ător.înotător (Dicționaru limbii românești, 1939)înotătór, -oáre adj. Care înoată saŭ știe să înoate. S. f., pl.
oare (că se subînțelege
aripă, tradus după fr.
nageoire).
Șt. nat. Aripă de pește.
Pasăre înotătoare, palmipedă.
înotător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înotătór adj. m.,
s. m.,
pl. înotătóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. înotătoáre