înnora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNORÁ, înnorez, vb. I.
1. Intranz. și
refl. impers. (La
pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (
Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [
Var.:
înnourá vb. I] –
În + nor.