înnora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNNORÁ, înnorez, vb. I.
1. Intranz. și
refl. impers. (La
pers. 3) A se ivi (mulți) nori pe cer. ♦ (
Pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. [
Var.:
înnourá vb. I] –
În + nor.înnora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înnorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
înnoreázăînnorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)înnorà v.
1. a se acoperi cu nori, a se întuneca:
cerul se înnorează; 2. fig. a se întrista. [Lat. INNUBILARE].