înlocuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj.,
s. m. și
f.,
s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [
Pr.:
-cu-i-] –
Înlocui +
suf. -tor.