înlocuitor - explicat in DEX

înlocuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNLOCUITÓR, -OÁRE, înlocuitori, -oare, adj., s. m. și f., s. n. (Persoană sau produs, material etc.) care înlocuiește sau cu care poate fi înlocuit cineva sau ceva. [Pr.: -cu-i-] – Înlocui + suf. -tor.

înlocuitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
înlocuitor, înlocuitori s. m. (glum.) amant, iubit (în afara căsniciei).

înlocuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
înlocuitór, -oáre adj. și s. Care suplinește, substitue, ține saŭ ocupă locu altuĭa.

înlocuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înlocuitór (-cu-i-) adj. m., s. m., pl. înlocuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. înlocuitoáre

înlocuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înlocuitor m. cel ce înlocuiește pe cineva.