injustiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INJUSTÍȚIE, injustiții, s. f. (Rar) Nedreptate. – Din
fr. injustice, lat. injustitia.injustiție (Dicționar de neologisme, 1986)INJUSTÍȚIE s.f. Nedreptate. [Cf. fr.
injustice, lat.
iniustitia].
injustiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INJUSTIȚÍE s. f. nedreptate. (< fr.
injustice, lat.
iniustitia)
injustiție (Dicționaru limbii românești, 1939)*injustíție f. (lat.
in-justitia). Lipsă de justiție, nedreptate. Faptă nedreaptă.
injustiție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)injustíție (-ți-e) s. f.,
art. injustíția (-ți-a), g.-d. art. injustíției; pl. injustíții, art. injustíțiile (-ți-i-)injustiție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)injustiție f. nedreptate.