ingurgitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGURGITÁRE, ingurgitări, s. f. Faptul de
a ingurgita; (rar) ingurgitație. [
Var.:
îngurgitáre s. f.] –
V. ingurgita.ingurgitare (Dicționar de neologisme, 1986)INGURGITÁRE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [<
ingurgita].
ingurgitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ingurgitáre s. f.,
g.-d. art. ingurgitắrii; pl. ingurgitắri