ingurgita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGURGITÁ, ingurgitez, vb. I.
Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [
Var.:
îngurgitá vb. I] – Din
fr. ingurgiter.ingurgita (Dicționar de neologisme, 1986)INGURGITÁ vb. I. tr. (
Rar; liv.) A înghiți. [< fr.
ingurgiter, lat.
ingurgitare].
ingurgita (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr.
ingurgiter, lat.
ingurgitare)
ingurgita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingurgitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ingurgiteáză