îngâna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNGÂNÁ, îngấn, vb. I.
1. Tranz. A imita, a repeta (în bătaie de joc) vorbele, glasul cuiva.
2. Tranz. A rosti sau a cânta ceva încet, șoptit (și neclar); a murmura, a mormăi.
3. Tranz. și
refl. A (se) acompania, a (se) însoți. ♦
Refl. A se amăgi.
4. Refl. A se îmbina; a se confunda, a se amesteca. ◊
Expr. A se îngâna ziua cu noaptea = a se ivi zorile; a începe să se întunece.
5. Refl. și
tranz. (Rar) A (se) mișca ușor; a (se) legăna. –
Lat. *
ingannare.