infracționalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFRACȚIONALITÁTE s. f. Totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă de timp; criminalitate. [
Pr.: -
ți-o-] –
Infracțional +
suf. -itate.infracționalitate (Dicționar de neologisme, 1986)INFRACȚIONALITÁTE s.f. (
Jur.) Numărul infracțiunilor comise într-o perioadă dată. V.
criminalitate. [Pron.
-ți-o-. / et. incertă].
infracționalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFRACȚIONALITÁTE s. f. numărul infracțiunilor comise într-o perioadă pe un anumit teritoriu; criminalitate. (< infracțional + – itate)
infracționalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*infracționalitáte s. f.,
g.-d. art. infracționalitắții