infra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNFRA1 adv. (În notația bibliografică) Dedesubt, mai jos, mai departe. –
Cuv. lat.infra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍNFRA2- Element de compunere care înseamnă „dedesubt, sub” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
lat. infra, fr. infra-.infra (Dicționar de neologisme, 1986)INFRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „de mai jos”, „dedesubt”, „dincolo de”. [< fr.
infra-, cf. lat.
infra].
infra (Dicționar de neologisme, 1986)INFRA adv. Notație bibliografică cu semnificația „dedesubt”, „mai jos”. [< lat.
infra].
infra (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFRA1- pref. „sub”, „dedesubt”, „dincolo de”. (< fr.
infra-, cf.
lat. infra)
infra (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍNFRA2 adv. (în notația bibliografică) dedesubt, mai jos, mai departe. (< lat.
infra)
infra (Dicționaru limbii românești, 1939)*infra- (lat.
infra, dedesupt [!]), prefix care arată ceĭa ce e dedesupt:
infrastructură. V.
supra.infra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ínfra (
lat.)
adv.