infracțional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFRACȚIONÁL, -Ă, infracționali, -e, adj. Privitor la o infracțiune, cu caracter de infracțiune. [
Pr.: -
ți-o-] –
Infracțiune +
suf. -al.infracțional (Dicționar de neologisme, 1986)INFRACȚIONÁL, -Ă adj. (
Jur.) Cu caracter de infracțiune. [Pron.
-ți-o-. / cf. it.
infrazionale].
infracțional (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFRACȚIONÁL, -Ă adj. referitor la infracțiune, cu caracter de infracțiune. (< infracți/une/ + -onal)
infracțional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)infracționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. infracționáli; f. infracționálă, pl. infracționále