informator - explicat in DEX

informator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.

informator (Dicționar de neologisme, 1986)
INFORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].

informator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)

informator (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.

informator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.

informator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoáre

informator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
informator m. cel ce dă sau culege informațiuni.