inflexibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INFLEXÍBIL, -Ă, inflexibili, -e, adj. Care nu poate fi îndoit; neflexibil, tare, nemlădios. ♦
Fig. Neimpresionabil; neînduplecat, ferm, intransigent. – Din
fr. inflexible, lat. inflexibilis.inflexibil (Dicționar de neologisme, 1986)INFLEXÍBIL, -Ă adj. 1. Care nu se poate îndoi; neflexibil; tare, nemlădios.
2. (
Fig.) Neînduplecat, ferm. [Cf. fr.
inflexible, lat.
inflexibilis].
inflexibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INFLEXÍBIL, -Ă adj. 1. care nu se poate îndoi; neflexibil. 2. (fig.) neînduplecat, ferm, intransigent. (< fr.
inflexible, lat.
inflexibilis)
inflexibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*inflexíbil, -ă adj. (lat.
inflexibilis). Care nu e flexibil, nu se încovoaĭe:
vargă inflexibilă. Fig. Care nu se moaĭe, cedează:
caracter inflexibil. Adv. În mod inflexibil.
inflexibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inflexíbil adj. m.,
pl. inflexíbili; f. inflexíbilă, pl. inflexíbileinflexibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)inflexibil a.
1. care nu se poate îndoi sau încovoia s bară de fier inflexibilă;
2. fig. care nu se înduplecă, nu se poate înduioșa:
caracter inflexibil.