înfiora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNFIORÁ, înfiór, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A face ca cineva să fie cuprins sau a fi cuprins de fiori; a (se) speria, a (se) înfricoșa.
2. A suferi sau a face pe cineva să sufere o impresie adâncă, a (se) pătrunde de un sentiment adânc; a (se) emoționa, a (se) tulbura.
3. A (se) mișca ușor. [
Pr.:
-fi-o-. –
Prez. ind. și:
înfioréz] –
În + fior.