indus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDÚS, -Ă, induși, -se, adj.,
s. n. 1. Adj. (Despre fenomene fizice) Care este produs sau influențat de un alt proces fizic cu care evoluează concomitent. ♦ (Despre tensiuni electromotoare și curenți electrici) Care se produce prin inducție electromagnetică.
2. S. n. Parte componentă a unui sistem electromagnetic în care se produc tensiunile electromotoare induse de câmpul magnetic al inductorului. –
V. induce.indus (Dicționar de neologisme, 1986)INDÚS, -Ă adj. (
Despre un fenomen sau proces) Care este influențat sau produs de un stimul extern. //
s.n. Parte a unei mașini electrice în care se produce, prin inducție, un curent electric. [După fr.
induit].
indus (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDÚS, -Ă I.
adj. (despre un fenomen sau proces) care este influențat sau produs de un stimul extern. ◊ (despre tensiuni electromotoare, curenți electrici) produs prin inducție (4). ◊ (mat.) operație (relație) ~ă = restricția unei operații (relații) la o submulțime stabilă a mulțimii sale. II. s. n. parte a unei mașini electrice în care se produce prin inducție un curent electric. (după fr.
induit)
indus (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INDUS 1. v. Harappa. 2. v. Ind.