indurație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDURÁȚIE, indurații, s. f. (
Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din
fr. induration.indurație (Dicționar de neologisme, 1986)INDURÁȚIE s.f. Întărire anormală a unui țesut sau organ. ♦ Bătătură. [Gen.
-iei. / cf. fr.
induration, lat.
induratio].
indurație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDURÁȚIE s. f. 1. stare de întărire anormală a unui țesut sau organ. 2. parte indurată; bătătură. (< fr.
induration, lat.
induratio)
indurație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)induráție (-ți-e) s. f.,
art. induráția (-ți-a), g.-d. art. induráției; pl. induráții, art. induráțiile (-ți-i-)