indura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDURÁ, pers. 3
indurează, vb. I.
Refl. (
Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din
fr. indurer.indura (Dicționar de neologisme, 1986)INDURÁ vb. I. refl. (
Med.; despre țesuturi) A se întări. [< fr.
indurer].
indura (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDURÁ vb. refl. (despre țesuturi, organe) a deveni dur, a se întări. (< fr.
indurer)
indura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!indurá (a se ~) (a se întări)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se indureáză