indult (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDÚLT s. n. Privilegiu acordat de papă, care conferă puteri excepționale. – Din
fr. indult, lat. indultum.indult (Dicționar de neologisme, 1986)INDÚLT s.n. (
Ist.) Privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. [< lat.bis.
indultum, cf. fr.
indult].
indult (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDÚLT s. n. 1. privilegiu acordat de papă care conferea puteri excepționale. 2. permisiune acordată navelor comerciale surprinse de declanșarea ostilităților într-un port inamic de a-l părăsi. (< fr.
indult, lat.
indultum)
indult (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indúlt s. n.