indulgent - explicat in DEX

indulgent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDULGÉNT, -Ă, indulgenți, -te, adj. Care manifestă indulgență; care iartă ușor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.

indulgent (Dicționar de neologisme, 1986)
INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].

indulgent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDULGÉNT, -Ă adj. care manifestă indulgență; iertător; îngăduitor; tolerant. (< fr. indulgent, lat. indulgens)

indulgent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indulgént, -ă adj. (lat. indúlgens, -éntis). Îngăduitor, ĭertător, care persimte [!] mult: cu răiĭ nu trebuĭe să fiĭ indulgent. Adv. În mod indulgent.

indulgent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indulgént adj. m., pl. indulgénți; f. indulgéntă, pl. indulgénte

indulgent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indulgent a. îngăduitor.