indrușaim (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDRUȘAÍM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (
Lathyrus odoratus).
2. (
Reg.) Mușcată. [
Var.:
indrișaím s. m.] – Din
tc. itirșahi, itrișahi.indrușaim (Dicționaru limbii românești, 1939)indrușaím m. (turc.
' ytri-Šahi, d. ar.
' ytyr, esență, și pers.
Šahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare originară din India și cultivată și la noĭ din cauza florilor eĭ frumoase și parfumate, numită și
sîngele voĭniculuĭ (lathyrus odorátus).
Munt. Mușcat. – Și
indrișain și
endrișaim.indrușaim (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indrușaím s. m.,
pl. indrușaími