indolent - explicat in DEX

indolent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDOLÉNT, -Ă, indolenți, -te, adj. Care este lipsit de energie; nepăsător, apatic; leneș, trândav. – Din fr. indolent, lat. indolens, -ntis.

indolent (Dicționar de neologisme, 1986)
INDOLÉNT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneș, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].

indolent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDOLÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)

indolent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indolént, -ă adj. (lat. in-dolens, -éntis, pe care nu-l doare nimica, d. dolére, a durea). Nesimțitor, nepăsător, apatic: om, popor indolent. Adv. Cu indolență.

indolent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indolént adj. m., pl. indolénți; f. indoléntă, pl. indolénte

indolent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indolent a. lipsit de energie, nesimțitor.