indocilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDOCILITÁTE s. f. (Rar) lipsă de docilitate, de supunere; neascultare, nesupunere. – Din
fr. indocilité.indocilitate (Dicționar de neologisme, 1986)INDOCILITÁTE s.f. Caracterul celui indocil. [Cf. fr.
indocilité].
indocilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDOCILITÁTE s. f. caracterul celui indocil. (< fr.
indocilité)
indocilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*indocilitáte f. (d.
indocil). Caracteru de a fi indocil, nesupunere.
indocilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indocilitáte (rar)
s. f.,
g.-d. art. indocilitắții