indocil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INDOCÍL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din
fr. indocile.indocil (Dicționar de neologisme, 1986)INDOCIL, -Ă adj. Nesupus; neînțelegător. [Cf. fr.
indocile].
indocil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INDOCÍL, -Ă adj. nesupus; neînțelegător. (< fr.
indocile)
indocil (Dicționaru limbii românești, 1939)*indócil, -ă adj. (lat.
indócilis). Care nu e docil:
copil indocil. – Fals
-íl (după fr.).
indocil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)indocíl (rar)
adj. m.,
pl. indocíli; f. indocílă, pl. indocíle