indestructibil - explicat in DEX

indestructibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.

indestructibil (Dicționar de neologisme, 1986)
INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Care nu se poate distruge; trainic, rezistent. [Cf. fr. indestructible].

indestructibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
indestructíbil (-des-truc- / -de-struc-) adj. m., pl. indestructíbili; f. indestructíbilă, pl. indestructíbile

indestructibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent. (< fr. indestructible)

indestructibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*indestructíbil, -ă adj. (d. destructibil; fr. indestructible). Care nu se poate distruge. Adv. În mod indestructibil.

indestructibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
indestructibil a. ce nu poate fi distrus.