îndesa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDESÁ, îndés, vb. I.
1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material).
2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap.
3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (
Pop.) A se grăbi, a da zor. –
Lat. in-de(n)sare.