îndesa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNDESÁ, îndés, vb. I.
1. Tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ♦ A face cât mai compact (un material).
2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap.
3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ♦ (
Pop.) A se grăbi, a da zor. –
Lat. in-de(n)sare.îndesa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)îndesá (îndés, îndesát), vb. –
1. A presa, a apăsa. –
2. A înghesui, a burduși. –
3. A strivi, a stîlci. –
4. A bătători, a îndesa. –
5. A înfige. –
6. A hăitui, a hărțui, a prigoni. –
7. (
Refl.) A se înghedui, a se îngrămădi. –
8. (
Refl.) A se condensa, a se face cît mai compact. –
9. A înmulți, a repeta. –
10. (
Refl.) A se sătura. –
Mr. (î)ndes, ndisare, megl. andes, andisari. Lat. densāre (Pușcariu 831; Candrea-Dens., 486; DAR),
cf. des. Ar putea fi și
der. intern al lui
des; pare însă mai curînd că acest
der. e
var. îndesi, care se folosește mai ales cu sensul 9 și care, în acest caz, ar fi mai curînd un dublet
neol. (DAR îl consideră
var., cu schimbare de
suf.; după Densusianu,
Hlr., 150, din
lat. densῑre, cf. Pușcariu 831). –
Der. îndesat, adj. (cu conținutul presat; foarte plin; înfipt; apăsat, rostit cu insistență; dens; mic și gros, rotofei),
cf. mr. ndisat; îndesătură, s. f. (
înv., insistență).
îndesa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îndesá (a ~) (a înghesui)
vb.,
ind. prez. 3
îndeásă; ger. îndesấndîndesà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îndesà v.
1. a pune des:
a îndesa grâu în saci; 2. a umplea des:
a îndesa paharul; 3. a se împinge unul într’altul, a se vârî:
îndesându-și căciula în cap; 4. a se face des:
vizitele se îndesiră NEGR. [Lat. *INDENSARE (cf. CONDENSARE)].