incubație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCUBÁȚIE, incubații, s. f. 1. Proces de dezvoltare, naturală sau artificială, a embrionului de păsări sub influența anumitor factori fizici (temperatură, umiditate etc.).
2. Timpul cuprins între primul contact al organismului cu microbii sau cu virușii unei boli și primele simptome ale bolii provocate de aceștia. [
Var.:
incubațiúne s. f.] – Din
fr. incubation, lat. incubatio, -onis.incubație (Dicționar de neologisme, 1986)INCUBÁȚIE s.f. 1. Timp care se scurge de la pătrunderea microbilor sau a virusului în organism și până la apariția primelor simptome ale unei boli.
2. Proces de dezvoltare naturală sau artificială a embrionului de pasăre până la transformarea lui în pui. [Gen.
-iei, var.
incubațiune s.f. / < fr.
incubation, cf. lat.
incubatio].
incubație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCUBÁȚIE s. f. 1. (ant.) rit divinatoriu constând în a dormi într-un, sau lângă un templu pentru a obține, în vis, răspunsurile unui zeu tămăduitor. 2. proces de dezvoltare a embrionului de păsări sub acțiunea unor anumiți factori fizici. 3. perioadă dintre contaminarea unui organism și apariția primelor simptome ale unei boli. 4. etapă a procesului de creație constând în revenirea spontană asupra problemei și apariția tensiunii ca stare de cercetare. (< fr.
incubation, lat.
incubatio)
incubație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incubáție (-ți-e) s. f.,
art. incubáția (-ți-a), g.-d. art. incubáției; pl. incubáții, art. incubáțiile (-ți-i-)