incub (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÚB s. m. Spirit rău despre care se crede că chinuiește oamenii (mai ales femeile) în timpul somnului. – Din
fr. incube.incub (Dicționar de neologisme, 1986)INCÚB s.m. (op.
sucub) Demon masculin despre care se presupunea că chinuiește oamenii (mai ales femeile) în somn. [< fr.
incube, cf. lat.
incubus].
incub (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÚB s. m. 1. demon masculin despre care se presupunea că abuzează de femei în somn. 2. (jur.) persoană care are un ascendent puternic asupra altei persoane (sucub), pe care o poate sugestiona. (< fr.
incube, lat.
incubus)
incub (Dicționaru limbii românești, 1939)1) incúb m. (fr.
incube, lat.
incubus. V.
incub 2). Demon răŭ care, după superstițiune, intră în om cînd doarme.
incub (Dicționaru limbii românești, 1939)2) incúb și
-éz, a
-á v. tr. (lat.
incubo, -cubáre, a te culca în. V.
incub 1, cuĭb). Clocesc. V. refl. Se zice despre o boală cînd intră în corp și clocește pînă se arată.
incub (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incúb s. m.incub (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incub m. un fel de demon răufăcător.