încrunta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru.
2. Refl. (
Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. –
În + crunta.