încrunta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCRUNTÁ, încrúnt, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru.
2. Refl. (
Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. –
În + crunta.încrunta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)încruntá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
încrúntăîncruntà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)încruntà v.
1. a (se) însângera:
să se încrunte toată apa cu sânge; 2. a privi aspru, sălbatec:
a încrunta ochii din sprâncene. [Lat. CRUENTARE].