inconveniență (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCONVENIÉNȚĂ s. f. 1. deranj; pagubă. 2. necuviință. (< it.
inconvenienza)
inconveniență (Dicționaru limbii românești, 1939)*inconveniénță f., pl.
e (lat.
in-convenientia). Lipsă de conveniență, necuviință. Faptă inconvenientă.
inconveniență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inconveniénță (-ni-en-) s. f.,
g.-d. art. inconveniénței; pl. inconveniénțe