inconvenient - explicat in DEX

inconvenient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INCONVENIÉNT, inconveniente, s. n. Neajuns, dezavantaj; dificultate, obstacol, piedică. [Pr.: -ni-ent] – Din fr. inconvénient, lat. inconveniens, -ntis.

inconvenient (Dicționar de neologisme, 1986)
INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente].

inconvenient (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INCONVENIÉNT s. n. 1. neajuns, dezavantaj. 2. piedică, dificultate. (< fr. inconvénient, lat. inconveniens)

inconvenient (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inconveniént, -ă adj. (lat. in-convéniens, -éntis). Care nu e convenient, care nu convine, necuviincĭos. S. n., pl. e. Lucru care nu convine, defect: casă plină de inconveniente. Adv. În mod inconvenient.

inconvenient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
inconveniént (-ni-ent) s. n., pl. inconveniénte

inconvenient (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inconvenient n. neajuns.