incongruent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCONGRUÉNT, -Ă, incongruenți, -te, adj. Care nu este congruent, care nu se potrivește, care nu este în concordanță cu ceva; nepotrivit, neconcordant. [
Pr.:
-gru-ent] – Din
lat. incongruens, -ntis, it. incongruente.incongruent (Dicționar de neologisme, 1986)INCONGRUÉNT, -Ă adj. (
Liv.) Nepotrivit, neconcordant. [Pron.
-gru-ent. / < lat.
incongruens].
incongruent (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCONGRUÉNT, -Ă adj. nepotrivit, neconcordant. (< fr.
incongruent, it.
incongruente, lat.
incongruens)
incongruent (Dicționaru limbii românești, 1939)*incongruént, -ă adj. (lat.
in-cóngruens, -éntis). Nepotrivit, care nu e congruent:
termin incongruent. Necuviincĭos:
răspuns incongruent. Adv. În mod incongruent.
incongruent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incongruént (-gru-ent) adj. m.,
pl. incongruénți; f. incongruéntă, pl. incongruénte