inconfundabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCONFUNDÁBIL, -Ă, inconfundabili, -e, adj. Care este bine individualizat, care nu poate fi confundat, de neconfundat. –
In1-+
confundabil.inconfundabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCONFUNDÁBIL, -Ă adj. bine individualizat, care nu poate fi confundat; original, unic. (< in
1- + confundabil)
inconfundabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*inconfundábil adj. m.,
pl. inconfundábili; f. inconfundábilă, pl. inconfundábile