încondeia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I.
Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paști), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦
Fig. (
Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele.
2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. –
În + condei.