încolți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCOLȚÍ, încolțesc, vb. IV.
I. Intranz. (Despre plante; la
pers. 3) A da colț, a răsări din pământ; a germina. ♦
Fig. (Despre idei, sentimente) A începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște.
II. Tranz. A înfige colții spre a mușca. ♦ A înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere. ♦
Fig. (Despre oameni) A prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși. –
În + colț.