incertitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare. – Din
fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.incertitudine (Dicționar de neologisme, 1986)INCERTITÚDINE s.f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. [Cf. fr.
incertitude].
incertitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCERTITÚDINE s. f. lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. (< fr.
incertitude, lat.
incertitudo)
incertitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)*incertitúdine f. (d.
certitudine; fr.
incertitude). Starea omuluĭ nesigur, nehotărît:
a fi în incertitudine. Nesiguranță, lipsă de certitudine:
incertitudinea uneĭ informațiunĭ. Variabilitate:
incertitudinea soarteĭ.incertitudine (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INCERTITÚDINE (‹
fr.,
lat.) Nesiguranță, îndoială, ezitare. ◊ (
FIZ.)
Relații de i. (sau de
nedeterminare) = formule care exprimă imposibilitatea măsurii simultane, cu erori nule, a anumitor perechi de mărimi fizice (
ex. poziția – impulsul; energia – timpul) caracteristice unei microparticule; sunt relații fundamentale în mecanica cuantică, formulate de W. Heisenberg (1927).
incertitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incertitúdine s. f.,
g.-d. art. incertitúdinii; pl. incertitúdiniincertitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incertitudine f.
1. lipsă de certitudine;
2. starea unei persoane nesigure.