incert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÉRT, -Ă, incerți, -te, adj. Care nu este cert; nesigur, îndoielnic; schimbător. – Din
lat. incertus.incert (Dicționar de neologisme, 1986)INCÉRT, -Ă adj. Nesigur, îndoielnic. [Cf. lat.
incertus].
incert (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÉRT, -Ă adj. nesigur, îndoielnic; (p. ext.) confuz. (< lat.
incertus)
incert (Dicționaru limbii românești, 1939)*incert, -ă adj. (lat.
in-certus). Nesigur, îndoĭos, care nu e cert:
fapt incert. Variabil:
timp incert. Care nu e fix (nu e determinat):
ora morțiĭ e incertă. Adv. În mod incert.
incert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incért adj. m.,
pl. incérți; f. incértă, pl. incérteincert (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incert a. nesigur.