incaso (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCÁSO s. n. sg. Sistem de decontare prin care, din însărcinarea unui creditor și pe baza unui efect, a unei polițe etc. a acestuia, banca încasează în contul lui o sumă de bani de la debitor. – Din
it. incasso.incaso (Dicționar de neologisme, 1986)INCÁSO s.n.sg. Sistem de decontare prin care banca încasează în contul unui creditor o sumă de bani de la debitori. [< it.
incasso].
incaso (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCÁSO s. n. (fin.) sistem de decontare prin care banca încasează în contul unui creditor o sumă de bani de la debitori. (< it.
incasso)
incaso (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)INCÁSO (‹
it.)
s. n. Modalitate de plată și de credit practicată în relațiile comerciale internaționale, prin care exportatorul transmite băncii sale documente din care rezultă îndeplinirea obligațiilor contractuale de livrare; în fapt, exportatorul acordă un credit importatorului până la data încasării contravalorii mărfii expediate sau serviciului prestat, fără a avea certitudinea efectuării plății de către importator. Setul de documente este transmis de banca exportatorului băncii importatorului care efectuează plata, după ce a stabilit corectitudinea documentelor primite. Se mai numește și
i. documentar.incaso (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)incáso s. n.