încasator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNCASATÓR, -OÁRE, încasatori, -oare, s. m. și
f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc. –
Încasa +
suf. -tor.