incarnație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) INCARNÁȚIE,incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation.
incarnație(Dicționar de neologisme, 1986) INCARNÁȚIEs.f. Incarnare. [Gen. -iei, var. incarnațiune s.f. / < fr. incarnation, lat. incarnatio].
incarnație(Marele dicționar de neologisme, 2000) INCARNÁȚIEs. f. incarnare. (< fr. incarnation, lat. incarnatio)
incarnație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) incarnáție(-ți-e) s. f., art. incarnáția(-ți-a), g.-d. art. incarnáției; pl. incarnáții, art. incarnáțiile(-ți-i-)