incarna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INCARNÁ, incarnez, vb. I.
Refl. și
tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦
Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦
Tranz. A juca un rol într-o piesă.
2. (Despre unghii) A crește în carne. [
Var.:
încarná vb. I] – Din
fr. incarner, lat. incarnare.incarna (Dicționar de neologisme, 1986)INCARNÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (
Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială.
2. (
Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var.
încarna vb. I. / < fr.
incarner, it.
incarnare, cf. lat.
in – în,
caro – carne].
incarna (Marele dicționar de neologisme, 2000)INCARNÁ vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr.
incarner, lat.
incarnare)
incarna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!incarná/încarná (a ~) (a întrupa)
vb.,
ind. prez. 3
incarneáză/încarneázăincarnà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)incarnà v. a (se) întrupa.