înarma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNARMÁ, înarmez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma. ◊
Expr. (
Refl.)
A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor. –
În + armă.