înălbăstri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A deveni albastru;
p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦
Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [
Var.: (
reg.)
înalbăstrí vb. IV] –
În + albăstri.