înălbăstri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A deveni albastru;
p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦
Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [
Var.: (
reg.)
înalbăstrí vb. IV] –
În + albăstri.înălbăstri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!înălbăstrí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înălbăstrésc, imperf. 3
sg. înălbăstreá; conj. prez. 3
să înălbăstreáscă