imputrescibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPUTRESCÍBIL, -Ă, imputrescibili, -e, adj. (
Tehn.; despre materiale) Care nu putrezește. – Din
fr. imputrescible.imputrescibil (Dicționar de neologisme, 1986)IMPUTRESCÍBIL, -Ă adj. (
Rar) Care nu putrezește. [Cf. fr.
imputrescible].
imputrescibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPUTRESCÍBIL, -Ă adj. care nu putrezește. (< fr.
imputrescible)